duminică, 28 martie 2010

Suflete

Am obosit să te mai caut prin mine.
Am devenit detectivul de suflete. Scotocesc în aburul sentimentelor, în căutarea iubirii, frumosului.
Te caut însă prin mine, nu ţin cont de cearcănele accentuate, de orele nedormite.
E greu sa fiu detectiv. Mi-e greu să pătrund în sufletul oamenilor şi durează destul de mult. Nu mă opresc însă. E un viciu neobişnuit care nu-mi dă voie să mă opresc.
Te caut prin mine pentru că trăiesc în trecut de foarte multe ori. Îmi hrănesc sufletul cu privirea ta pe care o ţin ascunsă în minte.
Când eşti detectiv de suflete, uiţi de sufletul tău, nu ai timp să-i găseşti un suflet pereche pentru că eşti prea ocupat să investighezi cazurile altora. De aceea îl alimentez cu amintiri, cu frânturi ale chipului tău.
Am obosit să te mai caut prin mine.
Am obosit să scotocesc în propriul meu suflet, să te caut pe tine.
Viciul mă eliberează încet încet din strânsoarea sa cu fiecare semn al indiferenţei tale. Cu fiecare zi sunt mai departe de sufletele oamenilor.

Demisionez.
Nu mai vreau şi nu mai pot să te caut prin mine.