Trăiesc în realitatea mea.Mă bucur şi sunt feicită în propriile mele gânduri.
Cred în puritate, în frumos.
Sunt genul de persoană pe care cele mai mici lucruri o fac fericită.
Iubesc pueril, dar pur. Căci nu poţi iubi mai pur de atât decât atunci când nu cunoşti dramele vieţii. Nu poţi atinge acest apogeu decât la vârsta fragedă a iubirii, la care totul se întâmpla în realitatea acceptată de tine, unde nimeni şi nimic nu poate pătrunde, oricât de mult ar încerca, unde nimeni nu-ţi poate schimba vreun principiu, oricât ar fi el de mic şi nesemnificativ pentru alţii.
Ceea ce pentru tine e important nu poate face pe nimeni la fel de fericit, de împlinit decât pe acela care crede împreuna cu tine în frumuseţea propriei voastre realitaţi.
