Lectia de zbor.

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.


Nichita Stanescu

Albastru. Dincolo de el.

Incearca sa vezi dincolo de albastru.
Zi-mi, ce vezi? Cata fericire ai descoperit doar tragand cu ochiul la culorile infinitului?

Eu ajunsesem intr-o zi la iubire.. la iubirea pe bune. Am privit dincolo de potiunea colorata-n albastru de metil si stiam ca aveam sa gasesc nemarginitul. Stiam ca ma voi pierde in neant. Si stiam cum avea sa fie fara cerul pal de mai. Dar, nestiind, am gasit dragostea.

Chestia aia care te face sa-ti pui mii de intrebari, stii?

E ca atunci cand un iluzionist isi face trucul, iar tu crezi in el. Nu conteaza, pe moment, ca nu e adevarat. Tu crezi cu tarie in el, in ceea ce vezi. Mai apoi iti dai seama ca totul a fost in van. Ca iluzionistul si-a luat banii si-a plecat.


Cam asa e si cu iubirea mea. Sau ma rog, a fost. Am crezut cu tarie in ea, ca mai apoi sa aflu ca tipu`si-a luat partea lui din dragoste si a plecat spre un alt rasarit.. Iar eu? Eu macar am avut curajul sa privesc dincolo de albastru, de nemarginire.

Tu pierde-te acum in rosul soarelui...

Albastru.

Si albastrul cerului ma chema sa-ti cant primavara, sa-ti incalzesc ziua de mai. Si eu as fi rupt corzile chitarii sa te leg de sufletul meu...

Turn your lights down low..

Ii iubeam vocea. Felul in care distrugea linistea cu soaptele lui tacute..
Ii iubeam privirea. Ochii lui care pluteau in gol, cautand mereu esenta lucrurilor.
Ii iubeam buzele. Finetea cu care-mi atingea de fiecare data pleoapele.
Ii iubeam palmele. Tandretea in care ma regaseam cand ne plimbam noaptea pe plaja.
Ii iubeam parul. Pletele care se jucau cu vantul, cu razele soarelui,cu mainile mele.
Ii iubeam bratele. Puterea cu care ma cuprindea, ca apoi sa nu-mi mai dea drumul.
Ii iubeam pieptul. Caldura sufletului de care-mi sprijineam atatea si atatea iluzii.
Ii iubeam parfumul. Mirosul care ma astepta de fiecare data tacut pe banca din parc.
Ii iubeam sangele. Gustul infiorator de rece al dragostei, al inimii lui.
Ii iubeam visele. Felul in care ne pierdeam amandoi in necunoscut.
Ii iubeam cuvintele. Frumusetea iubirii pure, frumusetea declaratiilor de dragoste.
Ii iubeam sperantele. Faptul ca ma facea sa vreau mai mult, mai multe raze de soare.
Ii iubeam dorintele. Vointa lui de-a face marea mai albastra, iarba mai verde.
Ii iubeam eternitatea. Felul in care ma facea sa cred intr-o infinitate nemarginita.
Il iubeam, pentru ca acum vorbim la trecut.

Aceeasi rasuflare.

Sunt vorbele noastre de demult si tot ce nu am spus vreodata.
Suntem noi in vis si-n lumea toata.
Ne iubim, e albastrul cerului si-al sangelui tau
Si peste mine lacrimi, ating sanul meu.
Si frigul te cheama, ma cheama sa te-ating,
Sa stiu ca esti acolo, sa nu ma sting.
Sa te-ncalzeasca dragostea ce inca n-a apus,
Ce nu va apune, tu uita de ce-am spus.
Sa nu-mi uiti zambetul ce-odata a fost aprins,
Sa nu-mi uiti mana, nici gandul meu stins.
Eu, dragul meu, te-astept sa ne pierdem in mare,
Sa uit c-ai fost al meu, sa uit ca ma doare.

Morning light.

E primavara.

Past.Present.Future.

In trecut, ne pierdem in amintiri.
In prezent, de fapt ne pierdem in trecut.
In viitor ne pierdem in dorinta, in speranta.

Are 14!

Baaa!! Eu am muiere de paispe!! >:D<
A crescut mare copilasu`.
Acu are paispe.
Nu mai e juma`de buletin.
E frumoasa. Si o iubesc mult mult mult! Ca e a mea.

Pentru ca o sa ne vedem la mare, pentru ca o sa avem casuta noastra, dubita noastra, pentru ca n-o sa ne pese de nimic!
La multi ani >:D<

Transparenti.

Da. Transparenti pentru ca nu ne mai vedem.
Nu ma mai vad de albul sufletului, ce cheama-n tacere glasul tau.
Il vrea, te vrea pe tine sa-i soptesti culoarea fericirii.

De ce nu vi? Sa ii povestesti despre culorile infinitului...


De ce nu vi sa te pierzi in albul meu, in lumina mea pala, in gandul meu...


Te astept, iubitule.

Come as you are.

As I want you to be.

Old no more.

Ne era dor de vechile versuri. De acelasi refren fredonat in pauze. De mainile in aer, de fumul de tigara, de noi.
De melodiile pe care ai nosti le ascultau cand erau pustani.
De vara minunata. De soare.
Si de cutia cu amintiri. Mai sti?

Pain? Not.

Ti-am mai povestit odata despre fumul ala de tigara. Mi-ai zis c-ai inteles.
Si despre ultimele stele de pe cer. Si despre vant, si mare.
Te-am invatat sa iubesti.
Ai iubit-o. O iubesti.
O s-o iubesti tot restul vietii pentru ca sti ca e singura care a contat vreodata.
Te-ai pierdut in ea.
Si ea te-a imbratisat intr-un sarut.
'O sa fie bine, dragul meu. Totul va fi bine...'

Minunat.

Pentru ca azi a fost minunat. Am simtit umbra ta. Umbra ta calda, si razele soarelui ce se jucau in parul meu. Te-am vazut in mintea mea si mi-ai zambit. Un zambet efemer, dar care m-a facut sa-ti zambesc la randul meu, sa te iau de mana si sa zburam spre cer. Spre marea care e tot mai aproape, spre leaganele din parc si asfaltul cu creta si copii. Toate astea si doar tu. Noi.
Pentru ca-mi voi aminti mereu de imbratisarile pe-ascuns si saruturile furate. De atingerile intarziate si plimbarile la malul marii.
Pentru ca nu cunoastem sensul cuvantului "a uita".

Si eu plec..

Cand ai sa simti frigul, cand nu vei mai vedea stelele...cand nici soare nu va mai fi, atunci vei sti ca am plecat.

Cinspe..

Da ma.
E ziua mea si pe pat corzile si chitara m-asteapta..

Pentru ca e nou. Pentru ca e un nou capitol, diferit de ceea ce a fost pana acum.
Pentru ca acum stiu sa iubesc.

Tot timpul am stiut.

Prezent.

If I lay here, if I just lay here, would you lie with me and just forget the world...

Uita de ce am vorbit, ce am zis, ce am facut. Acum am ramas doar noi si vantul. Si noaptea.

Sa pleci?

Ce mai vrei mai? Ce mai vrei, nenorocitule, de la mine?
Sa-ti cer sa-mi dai sufletul, sa mi-l faci pachet? Ce mai vrei?
Lasa-ma! Pleaca si nu te mai intoarce.
Nenorocitule.
Tu nu intelegi ca m-am saturat? De acelasi parfum. De mirosul pielii tale, de tine, nenorocitule.
Pleaca si ia cu tine mirosul meu si ascunde-l departe.
Nu mai vreau sa simt acelasi parfum amestecandu-se cu al tau.
Ce mai vrei? Spune-mi ce! Sa-ti cer in genunchi dragostea?
Sa ma mint ca sunt fericita? Sa-ti zambesc in fiecare seara si sa ma prefac ca te iubesc?
Nenorocitule ce esti.
Pleaca!
Dar inainte, invata-ma sa te uit.

I want to be forever young...

Crestem. In fiecare zi crestem...
Si cat imi doream eu sa fiu mare, sa am masina si pasaport!
Vreau! Vreau sa am masina, sa scap de firgu`asta de iarna pe care va trebui sa-l mai suport 3 ani. Sa scap de zapada asta imputita care acum 2 ani ne facea fericiti. Acum doi ani, pentru ca acum am devenit mai tristi.
Vreau sa nu uitam de copilarie, sa fim copii in fiecare zi, sa fim naivi si frumosi. Sa fim tineri. Pentru totdeauna.

Forever young, I want to be forever young.

Ascultati Alphaville-Forever young. Doar daca imi promiteti ca n-o sa uitati sa fiti copii!

E frumos. Tot timpul a fost...

Imi place sa-mi recitesc articolele. Si sa-mi amintesc de mine. De fiecare "eu" din ele.
De cum am fost acu o luna, acu una an.
Imi place cand primesc comentarii. Critici.
E frumos sa spui ce simti. Sa vezi ca cineva te "citeste".
E frumos sa creezi. Sa fi tu! Tu si cu tine. Si cu nimeni altcineva.
E frumos ceea ce facem noi, aici pe blog.
E bine ca exista blog, ca existam noi si ca inca ne mai dorim sa schimbam ceva!

Promite-mi!

Ma ajuti? Spune-mi ca da.
Ajuta-ma.
Ia-ma de mana, du-ma departe
Spera cu mine, viseaza cu mine
Pierde-te-n mine.
Urla in mine, urla-n tacere
Cheama-ma, asunde-ma
Du-ma spre asfintit
Si lasa-ma.
Lasa-ma in ploaie
Da-mi soare
Da-mi raze de iubire
Iubeste-ma.
Arunca-ma-n golul infinit
Stai! Arunca-te cu mine.
Da! Fi cu mine.
Asculta-ma.
Si imbratiseaza-ma.
Si sa nu ma uiti. Imi promiti?

Un om cu o chitara

E moale pielea ta ca de catifea, insa nu e buna, nu-i pentru haina mea!

Si-a fost Vita de vie! Si-am fost noi si-ntreaga lume. Si parca am fost doar noi, in lumea noastra.
A fost Adi. Am fost noi si ei. Si nu ne pasa de nimic. Si nu ne va mai pasa vreodata!

Au fost maini in aer, versuri fredonate, caramizi deplasate.
Cuvinte, chitari, fum de tigara, Adi si-o chitara!

Luminile, basul si cu toba mare, povestea citita si soapta zidita...

Noi amandoi, gandurile, praful de stele, visarea...


Stinge lumina si aprinde-ma! Rupe din tine, intregeste-ma!
Iarta-mi visarea si trezeste-ma.



19.02.2009

Si tu nu esti nicaieri, Fat-Frumos

Nu. Pentru ca ceva s-a schimbat. Pentru ca nimic nu mai e la fel. Si pentru ca mi-e dor de tot ce-a fost si ce nu va mai fi.


Pentru ca mi-e greu sa mai fac totu`sa fie bine.
Si nu m-am schimbat. Nu! Sunt la fel...
Oamenii nu se schimba. Ei nu se schimba, ei raman la fel. Si eu sunt la fel...

Dar tu? Ce e cu tine? De ce ma lasi sa ma pierd in infinitatea cuvintelor nespuse? De ce nu ma asculti cand iti spun ca imi lipsesti... De ce nu esti aici, acum? De ce-ai plecat, Fat-Frumos?

Pentru ca tuturor ne e dor..

De fapt, ea de abia astepta sa treaca zilele ca sa-l revada...sa-i revada chipul, sa-i simta din nou parfumul invadandu-i sufletul. Sa simta cum sufletul lui i-l imbratiseaza pe al ei, cum il cheama in tacere, in linistea infinita dintre el si ea...Linistea celor doua suflete puerile...






Pentru ca tuturor ne e dor, dor mereu asteptarile

Endless love

E un obsedat imputit care te iubeste, caruia ii e foarte dor de tine.. care e.. e un copil in corp de baiat mare si smecher.. e un copil care are nevoie de alt copil, de preferabil un copil feminin care sa-l asculte.. sufletul lui are nevoie de sufletul celuilalt copil.. cele doua suflete simt nevoia sa se iubeasca din nou, asa cum au facut-o acum mult timp, simt nevoia sa faca dragoste in tacere.. astfel incat sa nu va dati seama, voi fiintele umane, de ceea ce se petrece intre ele doua.. in lumea lor de suflete..

El stie asta. O stie si o ascunde de tine, de realitatea asta care, de multe ori, e mult prea modesta. El stie si accepta ca are nevoie de tine, de imbratisarile tale. Dar si tu, la randul tau, ai nevoie de el. Iti era asa de dor de el si ii simteai lipsa in fiecare zi. Primele saptamani au fost grele, apoi ai inceput sa uiti acea parte a vietii tale, dar mereu iti aminteai de primul vostru sarut, de imbratisarile din baruri, de berile impreuna, pana si de certurile voastre atat de stupide. Tu l-ai iubit mereu, dar ai tacut. L-a iubit si sufletul tau neutru, dar a tacut si el, de aceasta data. Nu mai avea cui sa-i spuna ceea ce simte, nu mai avea cu cine sa faca dragoste in tacere pentru ca v-ati indepartat prea mult...

El stie si asta. Si mai stie ca, oricat de mare e sufletul lui, singura care il va putea umple cu emotii, sentimente, sperante, dragoste... dar in special dragoste, esti tu. Acel copil de care are nevoie pentru a se maturiza.

Are nevoie de tine mai mult ca niciodata.
Si tu de el.

Tu sti ca el te iubeste. Si mai sti ca il iubesti nespus de mult, si mai sti ca nu vei putea sa-l uiti... ca iti va ramane mereu in sufletul neutru. Ca acel suflet isi va aminti pentru totdeauna de noptile in care faceau dragoste in tacere...

Si mai sti ca e un nou inceput. Ca destinul s-a hotarat sa va puna din nou la incercare, pe voi, pe voi doi! Nu pe tine. Nu pe el, ci pe voi doi, caci acum putem vorbi la plural. Caci ne permitem sa speram, sa traim, sa iubim.

Liceu?

Liceu...mai e un semestru pana la liceu... Iti vine sa crezi? Mie nu!!

Nu mai vreau liceu. Nu mai vreau sa treaca timpu`...

Oare ce colegi o sa am? Ce profi? Cum e viata de liceu? Cum se sa te-ndragostesti...sa iubesti?

Cum e sa fumezi diminetile pe zidurile scolii cu colegi din alte clase... Cum e sa chiulesti, ca sa te duci prin baruri sa bei cafea de calitate si sa asculti muzica buna?

Ei bine, suna frumos.

Dar oare cum e sa plangi pe melodia "Ani de liceu"?

We can fall in love now...

'-You`re in love? How is it?'
'-Yes, I am in love, and it's like ... well like being able to fly without any wings or anyone's help, it's the most beautiful thing you can ever feel, like a new world opens among your heart and the secret is, that it's no key to open or close it , the only thing that keeps it open is that feeling.'
'-Then I`m not in love yet.'

Pentru ea...

Si acum o iubea mai mult.

Pentru ca stia ca fara ea, toate visele ei erau goale, tacute si fara sens.

Stia ca e singura care tine la ea cu adevarat, care o asculta. Care o iubeste...Singura care o iubeste...

Stia ca, fara ea, avea sa se piarda in nesfarsitul gol din care nimeni si nimic n-o va putea scoate...

Ea e singura persoana pentru care e dispusa sa faca orice, la orice ora din zi sau din noapte.

E singura persoana cu care as pleca la mare... singura cu care mi-as petrece viata intreaga.

O iubesc...in fiecare zi mai mult.

Malina, te iubesc.

Ea si el.

I-a soptit de atatea ori dragostea, l-a acoperit cu sentimentele, cu parfumul ei de lacramioare si cu ceata din inima ei. El le-a acceptat pe toate, i-a zambit frumos si a strans-o la pieptul lui. I-a promis ca n-o va lasa sa plece...


Ea s-a refugiat in bratele lui. Era iarna. El i-a incalzit inima plina cu dragoste, dupa care a lasat-o prada cristalelor inghetate, mereu aceleasi, mereu altele...


Ea l-a invatat sa iubeasca. Sa creada, sa spere... si sa raneasca. Sa-i raneasca sufletul...s-o dea uitarii. L-a invatat pana si asta?


Sunt lucruri pe care inima nu le poate uita, chiar daca mintea asa a fost invatata...
Sunt vremuri apuse care te fac sa gandesti in trecut. Si sunt stele ce se sting, sunt inimi care mor si suflete ce plang.



S-a ridicat din durere si a pasit spre lacrimi. Spera sa gaseasca scaparea...
Dar s-a inecat in ele. In lacrimile sale...
El n-a fost acolo sa o salveze, desi stia foarte bine sa inoate.
N-a fost acolo sa o salveze cu dragoste...
Pentru ca se pierdea in amintiri...in melancolie, poate chiar dor.
Dor de clipele lor, de rasaritul soarelui...dor de valuri.
Valurile care le spala sufletele mereu puerile…


Ea s-a pierdut in noapte, in vesnicul intuneric al noptii.

Si-a hranit prezentul cu amintiri si a privit spre un viitor fara el.





Si a plecat! A plecat spre mare...spre marea formata din lacrimile copilariei, din lacrimile adolescentei si lacrimile pentru el.

Poveste?

Voi scrie o poveste despre iubire.
O poveste fara inceput si fara sfarsit...
O poveste compusa din doua parti: ea si el.

Can we?

Am putea sa-i spunem cerului sa planga pentru noi...Sa ne curete sufletele noastre putrezite. Sa le curete de toata durerea care zace in noi.. Si sa redevenim ce-am fost odata.

Am putea sa ne pierdem in amintiri si sa punem ceasu' sa ne trezeasca in trecut si sa alergam dupa visele tacute. Hai sa-i spunem timpului sa ne duca inapoi...

Hai sa vorbim cu marea..Sa ne fie martora, singura martora a iubirii ce ti-o port. Sa ne-necam in ea si sa ne salveze cu dragoste.

Sa lasam oamenii sa se decoloreze incetu' cu incetu'. Sa devina incolori si sa dispara, in cele din urma..Sa ramanem doar noi si si iubirea noastra.

Sa suferim? Mai merita oare? Nu, nu mai. Nu mai e timp.. Si cand vei ruga noaptea sa cada peste sufletele noastre pline de iubire, sa ma strangi la pieptul tau si sa nu-mi mai dai drumul. Astfel voi sti mereu ca-ti apartin... Vei sti mereu ca te iubesc.

What if I say I`m not like the others?

As fi putut fi cineva..ei bine, la fel ca oricine.
Dar nu sunt.
Sunt eu, cea diferita de voi toti.Sunt eu, cea cu sentimente diferite..Sunt eu, a carui parfum nu va fi niciodata recunoscut de voi.
Pentru ca n-o sa fiti indeajuns de aproape de mine, ca sa-l simtit macar.Pentru ca n-o sa va apropiati de mine..pentru simplu fapt ca suneti ciudati. Si rai..
Rai si diferiti..

Nu stiu..Cred ca ar trebui sa se numeasca Tristete..

Si uite ca vine Craciunul. Nu cred ca mi-as fi dat seama, daca nu as fi vazut copiii, cu parintii de mana, intreband unde sunt zapezile de alta data..
Poate ca ar trebui sa le strecoare cineva fulgi de nea in sufletele lor goale.

Miroase a sarbatoare? Eu nu simt. De ceva vreme am incetat sa mai simt ceva. Nu-ti mai simt nici macar parfumul.. Nu mai e. Nici tu nu mai esti..

Miros de brad? Nici asta nu simt. De unde miros de brad, cand toata lumea l-a inlocuit cu brazii artificiali? Si sa mai vrei sa simti ceva, cand ti-ai inlocuit inima cu una artificiala..

Si ne mai intrebam de ce sunt atatia oameni tristi.. Ce e tristetea, dragii mei?
O putem pune in aceeasi oala cu fericirea, dorul sau iubirea? Nu. Nu cred.
Tristetea face parte din noi. Ea nu este un sentiment. Nu mai este. A fost, dar a incetat sa mai fie, in clipa in care vi-ati inlocuit nenorocita aia de inima cu cea artificiala. Si sa mai vrei sa simti ceva? Sa mai traiesti? Sa mai respiri? Nu. Nu mai poti, si nici eu nu mai pot sa vad cum va transformati, pe zi ce trece, in niste ciudati.. in niste scarbe. Asa erati din totdeauna? Nu..nu erati asa. Nu erati asa cand v-am cunoscut eu. Pe-atunci ma iubeati. Acum..v-ati pierdut in ura care a explodat ca o bomba din sufletele voastre.. ca milioanele de bombe ce explodeaza zilnic.. explodeaza mai multe decat se nasc iubiri adevarate. Dar cui ii pasa?

Stiti ce-am observat? Ca suntem toti o varietate de oameni intr-o lume ciudata. Si cum oamenii alcatuiesc lumea, sunt si ei ciudati. Da, ciudati, pentru ca nu am gasit alt cuvant care sa va defineasca mai bine. Ciudati pentru ca nu va mai recunosc.

Pe mine va rog sa ma excludeti din lumea voastra. Nu mai vreau si nu mai pot sa fac parte din aceeasi multime. Nu mai vreau sa fiu la fel ca voi toti.


Spuneam ca suntem o varietate de oameni..
De ce? Pentru ca, atunci cand cineva e fericit, altu`e in depresie, altu`se imbata..altu`sufera.. altu`face dragoste..
In acelasi timp, doi oameni se intalnesc pentru prima oara.. dragoste.
In acelasi timp, se naste un copil. Un alt firicel de viata printre toti ciudatii astia..
Dar..in acelasi timp, cineva moare.. alt om e asasinat, unul e omorat pentru ca nu a dat bani cersetorului, altul se sinucide..

Dar hai sa nu mai vorbim despre moarte. Sunt prea multi oameni tristi in lumea asta.. Hai sa ne gandim ca lumea poate fi un loc mai bun.. daca iubim. Si iubim!
Iubim atatia oameni, cu toate ca ei nu ne mai iubesc.. cu toate ca poate, ne-au uitat.. cu toate ca isi intorc privirea atunci cand ne zaresc intamplator.. cu toate astea, nu am incetat niciodata sa ii iubim. Si ei stiu asta.

De ce nu vorbim despre viata? Viata e destul de scurta.. Aa, sau in general vorbim de lucrurile care dureaza, care isi lasa amprenta in sufletele noastre..? De ce trebuie sa fie tristetea unul dintre cele mai longevive lucruri/sentimente..luati-o cum vreti.. De ce nu viata? Va zic eu. Pentru ca e mai inteligenta decat voi toti la un loc. Pentru ca stie si va urmareste pe toti din coltul ei.. A decis sa fie scurta, pentru a va vedea cum o risipiti. Sau ce, nu asta faceti?

Ah, spune-ti-mi, dragii mei.. ce e viata? Ce inseamna viata pentru voi? Stiti ce e, ciudatilor?






(Malina, iti multumesc! >:D<)

Timp?

Cineva m-a intrebat ce inseamna timpul pentru mine..

Mi s-a parut o intrebare atat de usoara, insa nu i-am putut gasi vreun raspuns.

Mii de idei mi-au strapuns creierul si vroiam sa le zic pe toate..dar mi s-au sters din minte exact in clipa in care am vrut sa le astern pe bucatile de hartie. E ciudat. Sa fie oare din cauza timpului?

Timp.. nici macar nu stim ce e. Nici macar nu stim daca e fiinta, substanta sau.. sau ce e? E oare o eternitate prea scurta pentru noi, cei vii?

Voi stiti ce e timpul? Ce e pentru voi timpul?

Teza?!

Si cum spunea vechea si buna mea prietena: In trei ore vom fi in sali si vom da teza.
Maa, ce mama naibii, am trecut noi prin chestii mai grele..putem si aici! Pai da cum..
Si-o sa luam noi..scumpii de noi..9. Ai sa vezi!! Veti vedea..9!

Dar mai sunt trei ore, iar eu mai am de repetat o caracterizare. Cacat?! Nu mai repet nimic.
Oricum, pentru ce avem colegi? Si supraveghetori ..de tot rahatu`? E simplu..deduceti voi.
Ma rog, bafta! Bafta ba..
Ne auzim dupa teza.
Ma duc sa ma-mbat!

Mi-e dor.

Mi-e asa de dor de zilele in care ma plimbam pe mare..Mi-e dor sa-ti mai scriu noptile..sa ne pierdem in valurile inspumate si reci..sa privim stelele..sa mai zambim.
Mi-e dor de razele soarelui..si de rasaritul nostru cu berile alea calde..Mai sti?
Mi-e dor..atat de dor de mersul in parc, de statul pe banca..de mine. Mi-e dor de mine.
Sa visez? Dar eu visez..
Intr-o zi o sa mergem la mare..impreuna. "O sa-nnebunim si sarea o s-o topim intr-un sarut."
Si-o sa ne-ndragostim unul de celalalt. Ai sa vezi..
Eu asa am visat.

Si-o sa fim asa de fericiti..si-o sa ne petrecem noptile, privind stelele goale..
Si-o sa ne-mbatam. Si-atunci ai sa-mi spui cat de mult ma iubesti.
Iar eu? Eu ma voi topi in vorbele tale..
O sa contopim dragostea-n noapte..cu inima beata de iubire.
Sa ne dorim? Da! O sa ne dorim ca noaptea sa nu se mai termine..sa nu ni se termine berea..sa nu se termine sarutul.
Sa ne mai "plimbam pe valuri"..si sa cantam..




"Si mai e ceva, tu sti ca iarna tu esti marea mea!"

Si totusi..

Cate priviri false..si cate cuvinte nespuse..

Si sa mai vrei s-o iei de la inceput?

Ei bine, nu. N-o s-o luam de la inceput. Nu eu, nu cu tine.

Si nici cu voi..cu niciunul dintre voi!

Orgoliosi si sfidatori..vinovati de ceea ce mi se intampla.

Voi, oamenii..a caror ratiune de a fi a incetat sa mai insemne ceva pentru mine..

Voi..a caror vorbe au incetat sa ma raneasca..a caror suflet e mereu intunecat de negrul absolut in care v-ati pierdut..

A caror lume se stinge incet, incet..

Voi, oamenii..voi nu stiti ce-i aia dragoste..Nici macar eu nu stiu..De la cine sa invat?!

Voi n-ati simtit-o niciodata. Nici macar visele cu printi si zane.

Si nici macar fericirea de a visa. Voi n-ati visat niciodata mirosul ploii sau albastrul marii.

Voi nu stiti ce-i aia fericire..nici nu-i cunoasteti intensitatea.

Voi..dar care voi, de fapt?

.

Si-am petrecut inca o noapte
Cu poezii si pantomime
Si stim prea bine: suntem singuri
Cand sfanta crasma se inchide.
(Dave Van Ronk)

Gol nemarginit..

Si de ce sa mai vrei sa simti ceva? Cand totul e cenusa..Cand nici macar nu mai avem ce arde..Cand lumea asta nenorocita te priveste cu ura de fiecare data..cand te-ai saturat de acelasi rasarit de soare pustiu..
De ce sa mai vrem sa fim nerabdatori? Cand stim ca ceea ce va urma va fi dezamagire..ca totul se va narui intr-un final..si ca ne vom spune "adio" intr-o statie de metrou, la fel de goala ca sufletele noastre puerile..
Iarta-ma ca am uitat sa te iubesc, pe tine si pe marea noastra..pe tine si soarele ala pustiu ce ne incalzea berile pe plaja..iarta-ma ca m-am pierdut in adancul nesfarsit..Ca te iubesc acum, iarta-ma.
Si cate s-au spus..cate mai sunt de zis..Dar de ce sa mai vrem sa speram, cand vorbele noastre dor atat de mult..cand frunzele de mult apuse sunt acum fulgi de nea topiti in noapte..
De ce mi-e dor de nopti albastre? Albastrul nemarginit..albastrul aproape transparent care te face sa vrei..care ma face sa te vreau, sa te iubesc..sa te urasc.
Si e frig. Marea e departea, iar noi suntem singuri.

Cause we all just wanna be big rockstars!

Da, frate! Vrem..
De ce nu..
Adica..
Bani, faima, pletosi orgasmici [bun, tocmai am facut un pleonasm:">] si..bere..si droguri! Frate, ce altceva-ti mai trebuie..?!
Aa da! Si faza cu vilele alea..si cu VIP`uirile care-si lauda jeep`urile si casile la Cribs..
Nicio treaba..
Si acum.. intrebari gen "De ce rock?" sau.. "De ce nu rap?" ; "De ce nu manele??" [Doamne fereste!! Ma refer la manele!]
Bun..
Pentru ca.. [si acum ma refer la manelisti/manelari/cocalari/pitzipoance..and so on..]
1. Lipsa de cultura dauneaza grav ..foarte grav creierului uman..[neafectat]
2. Pur si simplu nu imi plac.
3. Sunci, buric gol, parale si muuult mult fond de ten.[nu ca as avea ceva cu persoanele care il folosesc..nu ceva personal..]
4. Prostie acuta. Din pacate, metastaza.
5. L-).

Frate, scuteste-ma!
Cat despre rap..hip-hop..din partea mea e ok ..
La fel si cu restu`.
De fapt, nu-mi prea pasa ce asculta lumea..cat timp nu asculta manele..
Principalu`e ca lumea asta se duce dracu` iar noi nu stim daca e de bine sau e de rau..cand le vezi ca au plecat cu geaca de blugi, si ca s-au intors cu blana de nurca..dar pe care ar da-o la schimb cu geaca aia de blugi nenorocita, daca le-ar da inapoi anii..
Ma rog, sa nu ajundem in extreme.

Ideea e ca ..

For those about rock, we salute you!
=]

Dragostea..

-Mi-e dor de mare..Imi place la mare ca esti curat tot timpul, marea te spala..
-Si esti sarat nu? Te spala si te sareaza!
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu..da` am visat ca am fost!Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si-am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa ti-a trecut.
-Da..si-am visat o casuta de paie pe plaja,in care o sa stau si iarna si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi,aa..si Marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu..cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri..