Can we?

Am putea sa-i spunem cerului sa planga pentru noi...Sa ne curete sufletele noastre putrezite. Sa le curete de toata durerea care zace in noi.. Si sa redevenim ce-am fost odata.

Am putea sa ne pierdem in amintiri si sa punem ceasu' sa ne trezeasca in trecut si sa alergam dupa visele tacute. Hai sa-i spunem timpului sa ne duca inapoi...

Hai sa vorbim cu marea..Sa ne fie martora, singura martora a iubirii ce ti-o port. Sa ne-necam in ea si sa ne salveze cu dragoste.

Sa lasam oamenii sa se decoloreze incetu' cu incetu'. Sa devina incolori si sa dispara, in cele din urma..Sa ramanem doar noi si si iubirea noastra.

Sa suferim? Mai merita oare? Nu, nu mai. Nu mai e timp.. Si cand vei ruga noaptea sa cada peste sufletele noastre pline de iubire, sa ma strangi la pieptul tau si sa nu-mi mai dai drumul. Astfel voi sti mereu ca-ti apartin... Vei sti mereu ca te iubesc.

What if I say I`m not like the others?

As fi putut fi cineva..ei bine, la fel ca oricine.
Dar nu sunt.
Sunt eu, cea diferita de voi toti.Sunt eu, cea cu sentimente diferite..Sunt eu, a carui parfum nu va fi niciodata recunoscut de voi.
Pentru ca n-o sa fiti indeajuns de aproape de mine, ca sa-l simtit macar.Pentru ca n-o sa va apropiati de mine..pentru simplu fapt ca suneti ciudati. Si rai..
Rai si diferiti..

Nu stiu..Cred ca ar trebui sa se numeasca Tristete..

Si uite ca vine Craciunul. Nu cred ca mi-as fi dat seama, daca nu as fi vazut copiii, cu parintii de mana, intreband unde sunt zapezile de alta data..
Poate ca ar trebui sa le strecoare cineva fulgi de nea in sufletele lor goale.

Miroase a sarbatoare? Eu nu simt. De ceva vreme am incetat sa mai simt ceva. Nu-ti mai simt nici macar parfumul.. Nu mai e. Nici tu nu mai esti..

Miros de brad? Nici asta nu simt. De unde miros de brad, cand toata lumea l-a inlocuit cu brazii artificiali? Si sa mai vrei sa simti ceva, cand ti-ai inlocuit inima cu una artificiala..

Si ne mai intrebam de ce sunt atatia oameni tristi.. Ce e tristetea, dragii mei?
O putem pune in aceeasi oala cu fericirea, dorul sau iubirea? Nu. Nu cred.
Tristetea face parte din noi. Ea nu este un sentiment. Nu mai este. A fost, dar a incetat sa mai fie, in clipa in care vi-ati inlocuit nenorocita aia de inima cu cea artificiala. Si sa mai vrei sa simti ceva? Sa mai traiesti? Sa mai respiri? Nu. Nu mai poti, si nici eu nu mai pot sa vad cum va transformati, pe zi ce trece, in niste ciudati.. in niste scarbe. Asa erati din totdeauna? Nu..nu erati asa. Nu erati asa cand v-am cunoscut eu. Pe-atunci ma iubeati. Acum..v-ati pierdut in ura care a explodat ca o bomba din sufletele voastre.. ca milioanele de bombe ce explodeaza zilnic.. explodeaza mai multe decat se nasc iubiri adevarate. Dar cui ii pasa?

Stiti ce-am observat? Ca suntem toti o varietate de oameni intr-o lume ciudata. Si cum oamenii alcatuiesc lumea, sunt si ei ciudati. Da, ciudati, pentru ca nu am gasit alt cuvant care sa va defineasca mai bine. Ciudati pentru ca nu va mai recunosc.

Pe mine va rog sa ma excludeti din lumea voastra. Nu mai vreau si nu mai pot sa fac parte din aceeasi multime. Nu mai vreau sa fiu la fel ca voi toti.


Spuneam ca suntem o varietate de oameni..
De ce? Pentru ca, atunci cand cineva e fericit, altu`e in depresie, altu`se imbata..altu`sufera.. altu`face dragoste..
In acelasi timp, doi oameni se intalnesc pentru prima oara.. dragoste.
In acelasi timp, se naste un copil. Un alt firicel de viata printre toti ciudatii astia..
Dar..in acelasi timp, cineva moare.. alt om e asasinat, unul e omorat pentru ca nu a dat bani cersetorului, altul se sinucide..

Dar hai sa nu mai vorbim despre moarte. Sunt prea multi oameni tristi in lumea asta.. Hai sa ne gandim ca lumea poate fi un loc mai bun.. daca iubim. Si iubim!
Iubim atatia oameni, cu toate ca ei nu ne mai iubesc.. cu toate ca poate, ne-au uitat.. cu toate ca isi intorc privirea atunci cand ne zaresc intamplator.. cu toate astea, nu am incetat niciodata sa ii iubim. Si ei stiu asta.

De ce nu vorbim despre viata? Viata e destul de scurta.. Aa, sau in general vorbim de lucrurile care dureaza, care isi lasa amprenta in sufletele noastre..? De ce trebuie sa fie tristetea unul dintre cele mai longevive lucruri/sentimente..luati-o cum vreti.. De ce nu viata? Va zic eu. Pentru ca e mai inteligenta decat voi toti la un loc. Pentru ca stie si va urmareste pe toti din coltul ei.. A decis sa fie scurta, pentru a va vedea cum o risipiti. Sau ce, nu asta faceti?

Ah, spune-ti-mi, dragii mei.. ce e viata? Ce inseamna viata pentru voi? Stiti ce e, ciudatilor?






(Malina, iti multumesc! >:D<)

Timp?

Cineva m-a intrebat ce inseamna timpul pentru mine..

Mi s-a parut o intrebare atat de usoara, insa nu i-am putut gasi vreun raspuns.

Mii de idei mi-au strapuns creierul si vroiam sa le zic pe toate..dar mi s-au sters din minte exact in clipa in care am vrut sa le astern pe bucatile de hartie. E ciudat. Sa fie oare din cauza timpului?

Timp.. nici macar nu stim ce e. Nici macar nu stim daca e fiinta, substanta sau.. sau ce e? E oare o eternitate prea scurta pentru noi, cei vii?

Voi stiti ce e timpul? Ce e pentru voi timpul?

Teza?!

Si cum spunea vechea si buna mea prietena: In trei ore vom fi in sali si vom da teza.
Maa, ce mama naibii, am trecut noi prin chestii mai grele..putem si aici! Pai da cum..
Si-o sa luam noi..scumpii de noi..9. Ai sa vezi!! Veti vedea..9!

Dar mai sunt trei ore, iar eu mai am de repetat o caracterizare. Cacat?! Nu mai repet nimic.
Oricum, pentru ce avem colegi? Si supraveghetori ..de tot rahatu`? E simplu..deduceti voi.
Ma rog, bafta! Bafta ba..
Ne auzim dupa teza.
Ma duc sa ma-mbat!