încă ne place

mi-a plăcut mereu să-ţi şoptesc iubirea mea înainte de culcare.
ţi-a plăcut mereu să-mi cauţi secretele din noapte .
mi-a plăcut mereu să te văd spionându-mi fiecare mişcare.
ţi-a plăcut mereu mirosul trupurilor noastre.
mi-a plăcut mereu gustul pielii tale.

încă îţi place să te privesc pe-ascuns, printre fum de ţigară, printre vorbe.
încă îmi place să te surprind cu privirea în timp ce-mi admiri gesturile.

în fiecare noapte

făceam dragoste pe-o bucată de vis.
ne iubeam în fiecare noapte sub amintiri.
ne atingeam fiecare parte a trupului sub şoaptele unei vechi iubiri.
ne impreunam dorinţele în umbrele nopţii.
ne imbrăţişam tăcuţi sub razele luminii mate.
mă iubeai în fiecare noapte pe bucăţi de versuri, ca un copil.

Noi doi

fumul ţigării tale se pierdea încet în aer.
pe cer, nimic altceva decât stele.
noi doi, întinşi pe iarbă, priveam timpul.
întunericul ne era cunoscut, iar luna ne zâmbea pe-ascuns.
m-ai luat de mână. eu nici măcar nu am reacţionat. m-am lăsat purtată de frumuseţea nopţii.
iarba era umedă, ceaţa se lăsa încet, iar noi ne mângâiam timizi, ca doi puştani ce rămân singuri pentru prima oară, ca doi elevi de-a şaptea care nu ştiu să sărute.
ţi-ai lăsat mâna să alunece uşor pe umărul, spatele, picioarele mele.
rochiţa mea-ţi era cearceaf, cămaşa ta-mi era pătură.
mâinile tale-mi cuprindeau talia, ca o curea legată prea strâns.
picioarele mele se jucau fericite cu ale tale.
buzele noastre desenau o iubire nemaivăzută.
ochii noştri visau împreună un apus de soare pe plajă, îmbătaţi de prea multă dragoste.
trupurile noastre încă dansau în urmele pale de lumină.
felinarele puse anapoda erau perfecte, iar noi ne iubeam ca doi copii: timid, pur, frumos...