Gol nemarginit..

Si de ce sa mai vrei sa simti ceva? Cand totul e cenusa..Cand nici macar nu mai avem ce arde..Cand lumea asta nenorocita te priveste cu ura de fiecare data..cand te-ai saturat de acelasi rasarit de soare pustiu..
De ce sa mai vrem sa fim nerabdatori? Cand stim ca ceea ce va urma va fi dezamagire..ca totul se va narui intr-un final..si ca ne vom spune "adio" intr-o statie de metrou, la fel de goala ca sufletele noastre puerile..
Iarta-ma ca am uitat sa te iubesc, pe tine si pe marea noastra..pe tine si soarele ala pustiu ce ne incalzea berile pe plaja..iarta-ma ca m-am pierdut in adancul nesfarsit..Ca te iubesc acum, iarta-ma.
Si cate s-au spus..cate mai sunt de zis..Dar de ce sa mai vrem sa speram, cand vorbele noastre dor atat de mult..cand frunzele de mult apuse sunt acum fulgi de nea topiti in noapte..
De ce mi-e dor de nopti albastre? Albastrul nemarginit..albastrul aproape transparent care te face sa vrei..care ma face sa te vreau, sa te iubesc..sa te urasc.
Si e frig. Marea e departea, iar noi suntem singuri.