Mi-e dor.

Mi-e asa de dor de zilele in care ma plimbam pe mare..Mi-e dor sa-ti mai scriu noptile..sa ne pierdem in valurile inspumate si reci..sa privim stelele..sa mai zambim.
Mi-e dor de razele soarelui..si de rasaritul nostru cu berile alea calde..Mai sti?
Mi-e dor..atat de dor de mersul in parc, de statul pe banca..de mine. Mi-e dor de mine.
Sa visez? Dar eu visez..
Intr-o zi o sa mergem la mare..impreuna. "O sa-nnebunim si sarea o s-o topim intr-un sarut."
Si-o sa ne-ndragostim unul de celalalt. Ai sa vezi..
Eu asa am visat.

Si-o sa fim asa de fericiti..si-o sa ne petrecem noptile, privind stelele goale..
Si-o sa ne-mbatam. Si-atunci ai sa-mi spui cat de mult ma iubesti.
Iar eu? Eu ma voi topi in vorbele tale..
O sa contopim dragostea-n noapte..cu inima beata de iubire.
Sa ne dorim? Da! O sa ne dorim ca noaptea sa nu se mai termine..sa nu ni se termine berea..sa nu se termine sarutul.
Sa ne mai "plimbam pe valuri"..si sa cantam..




"Si mai e ceva, tu sti ca iarna tu esti marea mea!"

Si totusi..

Cate priviri false..si cate cuvinte nespuse..

Si sa mai vrei s-o iei de la inceput?

Ei bine, nu. N-o s-o luam de la inceput. Nu eu, nu cu tine.

Si nici cu voi..cu niciunul dintre voi!

Orgoliosi si sfidatori..vinovati de ceea ce mi se intampla.

Voi, oamenii..a caror ratiune de a fi a incetat sa mai insemne ceva pentru mine..

Voi..a caror vorbe au incetat sa ma raneasca..a caror suflet e mereu intunecat de negrul absolut in care v-ati pierdut..

A caror lume se stinge incet, incet..

Voi, oamenii..voi nu stiti ce-i aia dragoste..Nici macar eu nu stiu..De la cine sa invat?!

Voi n-ati simtit-o niciodata. Nici macar visele cu printi si zane.

Si nici macar fericirea de a visa. Voi n-ati visat niciodata mirosul ploii sau albastrul marii.

Voi nu stiti ce-i aia fericire..nici nu-i cunoasteti intensitatea.

Voi..dar care voi, de fapt?