Ganduri.

Gandurile ei erau negre acum. Au fost odata incolore si s-a prabusit totul. Credea ca daca le va face negre va iesi ceva. Dar nu. Nici macar el n-a mai vrut sa stie de fericire. Era prea obscur totul. Si s-au despartit. Pentru a nu stiu cata oara si-au spus vorbe grele si au luat-o spre alt drum. S-a mai prabusit odata totul, dar ce mai conta? Era bine. Gandurile ei prindeau culoare. Gandea totul limpede si cauta un alt suflet colorat.

Ploaie.

Ei ii placea ploaia. Picurii de ploaie ce ii patrundeau pielea si o spintecau in mii si mii de bucatele maro. Simtea lichidul transparent scurgandu-i prin vene si se gandea la soarele care nu mai avea cum sa opreasca siroaiele de lacrimi ale cerului. Ea stia ca cerul era fericit, cu toate ca plangea.. Plangea de fericire si o facea sa tremure. Cerul cunostea frumusetea din ochii ei si o strapungea cu firicele de ploaie. Iar ea dansa. Dansa in mijlocul soselei spre infinit. Si era bine..