Prezent.

If I lay here, if I just lay here, would you lie with me and just forget the world...

Uita de ce am vorbit, ce am zis, ce am facut. Acum am ramas doar noi si vantul. Si noaptea.

Sa pleci?

Ce mai vrei mai? Ce mai vrei, nenorocitule, de la mine?
Sa-ti cer sa-mi dai sufletul, sa mi-l faci pachet? Ce mai vrei?
Lasa-ma! Pleaca si nu te mai intoarce.
Nenorocitule.
Tu nu intelegi ca m-am saturat? De acelasi parfum. De mirosul pielii tale, de tine, nenorocitule.
Pleaca si ia cu tine mirosul meu si ascunde-l departe.
Nu mai vreau sa simt acelasi parfum amestecandu-se cu al tau.
Ce mai vrei? Spune-mi ce! Sa-ti cer in genunchi dragostea?
Sa ma mint ca sunt fericita? Sa-ti zambesc in fiecare seara si sa ma prefac ca te iubesc?
Nenorocitule ce esti.
Pleaca!
Dar inainte, invata-ma sa te uit.

I want to be forever young...

Crestem. In fiecare zi crestem...
Si cat imi doream eu sa fiu mare, sa am masina si pasaport!
Vreau! Vreau sa am masina, sa scap de firgu`asta de iarna pe care va trebui sa-l mai suport 3 ani. Sa scap de zapada asta imputita care acum 2 ani ne facea fericiti. Acum doi ani, pentru ca acum am devenit mai tristi.
Vreau sa nu uitam de copilarie, sa fim copii in fiecare zi, sa fim naivi si frumosi. Sa fim tineri. Pentru totdeauna.

Forever young, I want to be forever young.

Ascultati Alphaville-Forever young. Doar daca imi promiteti ca n-o sa uitati sa fiti copii!

E frumos. Tot timpul a fost...

Imi place sa-mi recitesc articolele. Si sa-mi amintesc de mine. De fiecare "eu" din ele.
De cum am fost acu o luna, acu una an.
Imi place cand primesc comentarii. Critici.
E frumos sa spui ce simti. Sa vezi ca cineva te "citeste".
E frumos sa creezi. Sa fi tu! Tu si cu tine. Si cu nimeni altcineva.
E frumos ceea ce facem noi, aici pe blog.
E bine ca exista blog, ca existam noi si ca inca ne mai dorim sa schimbam ceva!