Endless love

E un obsedat imputit care te iubeste, caruia ii e foarte dor de tine.. care e.. e un copil in corp de baiat mare si smecher.. e un copil care are nevoie de alt copil, de preferabil un copil feminin care sa-l asculte.. sufletul lui are nevoie de sufletul celuilalt copil.. cele doua suflete simt nevoia sa se iubeasca din nou, asa cum au facut-o acum mult timp, simt nevoia sa faca dragoste in tacere.. astfel incat sa nu va dati seama, voi fiintele umane, de ceea ce se petrece intre ele doua.. in lumea lor de suflete..

El stie asta. O stie si o ascunde de tine, de realitatea asta care, de multe ori, e mult prea modesta. El stie si accepta ca are nevoie de tine, de imbratisarile tale. Dar si tu, la randul tau, ai nevoie de el. Iti era asa de dor de el si ii simteai lipsa in fiecare zi. Primele saptamani au fost grele, apoi ai inceput sa uiti acea parte a vietii tale, dar mereu iti aminteai de primul vostru sarut, de imbratisarile din baruri, de berile impreuna, pana si de certurile voastre atat de stupide. Tu l-ai iubit mereu, dar ai tacut. L-a iubit si sufletul tau neutru, dar a tacut si el, de aceasta data. Nu mai avea cui sa-i spuna ceea ce simte, nu mai avea cu cine sa faca dragoste in tacere pentru ca v-ati indepartat prea mult...

El stie si asta. Si mai stie ca, oricat de mare e sufletul lui, singura care il va putea umple cu emotii, sentimente, sperante, dragoste... dar in special dragoste, esti tu. Acel copil de care are nevoie pentru a se maturiza.

Are nevoie de tine mai mult ca niciodata.
Si tu de el.

Tu sti ca el te iubeste. Si mai sti ca il iubesti nespus de mult, si mai sti ca nu vei putea sa-l uiti... ca iti va ramane mereu in sufletul neutru. Ca acel suflet isi va aminti pentru totdeauna de noptile in care faceau dragoste in tacere...

Si mai sti ca e un nou inceput. Ca destinul s-a hotarat sa va puna din nou la incercare, pe voi, pe voi doi! Nu pe tine. Nu pe el, ci pe voi doi, caci acum putem vorbi la plural. Caci ne permitem sa speram, sa traim, sa iubim.

Liceu?

Liceu...mai e un semestru pana la liceu... Iti vine sa crezi? Mie nu!!

Nu mai vreau liceu. Nu mai vreau sa treaca timpu`...

Oare ce colegi o sa am? Ce profi? Cum e viata de liceu? Cum se sa te-ndragostesti...sa iubesti?

Cum e sa fumezi diminetile pe zidurile scolii cu colegi din alte clase... Cum e sa chiulesti, ca sa te duci prin baruri sa bei cafea de calitate si sa asculti muzica buna?

Ei bine, suna frumos.

Dar oare cum e sa plangi pe melodia "Ani de liceu"?

We can fall in love now...

'-You`re in love? How is it?'
'-Yes, I am in love, and it's like ... well like being able to fly without any wings or anyone's help, it's the most beautiful thing you can ever feel, like a new world opens among your heart and the secret is, that it's no key to open or close it , the only thing that keeps it open is that feeling.'
'-Then I`m not in love yet.'

Pentru ea...

Si acum o iubea mai mult.

Pentru ca stia ca fara ea, toate visele ei erau goale, tacute si fara sens.

Stia ca e singura care tine la ea cu adevarat, care o asculta. Care o iubeste...Singura care o iubeste...

Stia ca, fara ea, avea sa se piarda in nesfarsitul gol din care nimeni si nimic n-o va putea scoate...

Ea e singura persoana pentru care e dispusa sa faca orice, la orice ora din zi sau din noapte.

E singura persoana cu care as pleca la mare... singura cu care mi-as petrece viata intreaga.

O iubesc...in fiecare zi mai mult.

Malina, te iubesc.

Ea si el.

I-a soptit de atatea ori dragostea, l-a acoperit cu sentimentele, cu parfumul ei de lacramioare si cu ceata din inima ei. El le-a acceptat pe toate, i-a zambit frumos si a strans-o la pieptul lui. I-a promis ca n-o va lasa sa plece...


Ea s-a refugiat in bratele lui. Era iarna. El i-a incalzit inima plina cu dragoste, dupa care a lasat-o prada cristalelor inghetate, mereu aceleasi, mereu altele...


Ea l-a invatat sa iubeasca. Sa creada, sa spere... si sa raneasca. Sa-i raneasca sufletul...s-o dea uitarii. L-a invatat pana si asta?


Sunt lucruri pe care inima nu le poate uita, chiar daca mintea asa a fost invatata...
Sunt vremuri apuse care te fac sa gandesti in trecut. Si sunt stele ce se sting, sunt inimi care mor si suflete ce plang.



S-a ridicat din durere si a pasit spre lacrimi. Spera sa gaseasca scaparea...
Dar s-a inecat in ele. In lacrimile sale...
El n-a fost acolo sa o salveze, desi stia foarte bine sa inoate.
N-a fost acolo sa o salveze cu dragoste...
Pentru ca se pierdea in amintiri...in melancolie, poate chiar dor.
Dor de clipele lor, de rasaritul soarelui...dor de valuri.
Valurile care le spala sufletele mereu puerile…


Ea s-a pierdut in noapte, in vesnicul intuneric al noptii.

Si-a hranit prezentul cu amintiri si a privit spre un viitor fara el.





Si a plecat! A plecat spre mare...spre marea formata din lacrimile copilariei, din lacrimile adolescentei si lacrimile pentru el.

Poveste?

Voi scrie o poveste despre iubire.
O poveste fara inceput si fara sfarsit...
O poveste compusa din doua parti: ea si el.