miercuri, 30 iulie 2008

...up she goes.

" Toti tinerii isi fac griji pentru o multime de chestii.E o parte fireasca si inevitabila a procesului de maturizare."
(David Nicholls-Cine stie castiga.)
Da, in mare. Asa e.
A venit la mine. Ne-am intalnit intamplator pe strada, in timp ce eu ma chinuiam cu un teanc de carti. Pot spune, un imens teanc de carti...si pe de-asupra, incredibil de greu.
S-a oferit sa ma ajute.
Asa ca acum e pe patul meu si rasfoieste ultimul numar al revistei mele preferate. Eu merg sa fac o cafea. Mi-e sete. O sete nebuna, dupa marele efort depus cu cartile, iar cafeaua asta n-o sa ma ajute deloc. Sau poate ca da. Ma va tine treaza, ca sa le aranzej pe fiecare-n parte, pe rafturile noi de culoarea cerului senin.
Fac cafeaua, iau doua cani, fur 2 biscuiti din pachetul pe care l-a cumparat mama pentru bunica, si ma intorc in camera.
E tot acolo, rasfoind aceeasi revista.
Cum ziceam, imi este foarte sete, asa ca ii fur tatei doua Timisorene si ma intorc.
Ajungem si la ultimele doze de bere, dar suntem destul de beti, asa ca stam intinsi pe spate, fara sa scoata o vorba. Ascultam Nirvana-"Rape me".
Moment de liniste totala.
Terminam berea. Situatia se degradeaza.
Iesim.
Mergem pana la colt, ne luam doua pungi de pufuleti, si ne indreptam spre parc.
Dupa un alt moment de liniste totala, imi arunca tenisii intr-un canal destul de adanc, iar eu sunt nevoita sa merg pana acasa in sosete. Noroc ca trebuia sa imi iau alta pereche. Asta a fost marele meu noroc.
Cand ma intorc acasa, sunt mult prea obosita ca sa ma gandesc la ceva, dar nu pot sa nu observ ca dormitorul meu nu e intr-o stare ideala. Ma bucur insa ca nu mi-am lasat la vedere caietul cu poezii.

1 comentarii:

^_^ al3 °_° spunea...

Vaii...ce carte.:X