sâmbătă, 25 octombrie 2008

Nichita Stanescu

Edict

Pot să fiu uitat, pentru cănu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru cănu-mi iubesc picioarele, pot mergeşi cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru căsangele meu se varsă în mareoricum.
E loc.
Toate coastele s-au ridicatca nişte bariere.
E lumină destulă.
Privirile melenu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,aşa ca e loc, e loc, este.

1 comentarii:

^_^ al3 °_° spunea...

Superba.Nu cred ca un alt cuvant i se potriveste mai bine.:)