Si totusi..

Cate priviri false..si cate cuvinte nespuse..

Si sa mai vrei s-o iei de la inceput?

Ei bine, nu. N-o s-o luam de la inceput. Nu eu, nu cu tine.

Si nici cu voi..cu niciunul dintre voi!

Orgoliosi si sfidatori..vinovati de ceea ce mi se intampla.

Voi, oamenii..a caror ratiune de a fi a incetat sa mai insemne ceva pentru mine..

Voi..a caror vorbe au incetat sa ma raneasca..a caror suflet e mereu intunecat de negrul absolut in care v-ati pierdut..

A caror lume se stinge incet, incet..

Voi, oamenii..voi nu stiti ce-i aia dragoste..Nici macar eu nu stiu..De la cine sa invat?!

Voi n-ati simtit-o niciodata. Nici macar visele cu printi si zane.

Si nici macar fericirea de a visa. Voi n-ati visat niciodata mirosul ploii sau albastrul marii.

Voi nu stiti ce-i aia fericire..nici nu-i cunoasteti intensitatea.

Voi..dar care voi, de fapt?