Ei ii placea ploaia. Picurii de ploaie ce ii patrundeau pielea si o spintecau in mii si mii de bucatele maro. Simtea lichidul transparent scurgandu-i prin vene si se gandea la soarele care nu mai avea cum sa opreasca siroaiele de lacrimi ale cerului. Ea stia ca cerul era fericit, cu toate ca plangea.. Plangea de fericire si o facea sa tremure. Cerul cunostea frumusetea din ochii ei si o strapungea cu firicele de ploaie. Iar ea dansa. Dansa in mijlocul soselei spre infinit. Si era bine..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu