Rupe din mine, întregeşte-te

Ia mainile mele şi imbrăţişează-ţi corpul.
Ia ochii mei şi priveşte-te în fiecare dimineaţă dormind.
Ia buzele mele şi sărută-ţi pleoapele înainte de culcare.
Ia părul meu şi înveleşte-te în roşeaţa lui.

Ia urmele de ruj de pe buzele mele şi imprimă-le pe obraji.
Ia cuvintele mele şi declară-ţi dragostea.
Ia nopţile mele şi ascultă-ţi liniştea.
Ia stelele din ochii mei şi caută Luceafărul.
Ia visele mele şi imaginează-ţi lumea mea ascunsă.
Ia frigul din corpul meu şi ascunde-l sub razele soarelui.

Ia-mi sufletul şi încălzeşte-ţi durerea.


Dă-mi inima ta şi iubeşte-mă.

Nori, raze de soare...

Te-am surprins intr-o dimineaţă în bucătărie. Trăgeai însetat din ţigară. M-ai văzut rezemată de peretele alb şi mi-ai căutat privirea cu ochii tăi obosiţi. Eu te sfidam, îmi croiam drum prin draperiile cenuşii. N-ai îndraznit să-mi vorbeşti. Stăteai acolo tăcut şi indiferent, deşi mureai de nerăbdare sa-mi săruţi pleoapele.

Liniştea invada încaperea şi eu aşteptam să rupi tacerea care ne desparţea. Tu, probabil, gândeai la fel.

Purtai halatul tău de baie maroniu pe care l-am cumpărat împreună de la magazinul de pe colţ. Facuseşi duş. Eu eram în cămaşa ta în carouri, desculţă, pe marmura de gheaţă. Te uitai întrebător la picioarele mele, îmi zâmbeai.

Într-un final, m-ai întrebat daca nu mi-e frig. M-am mulţumit să-ţi răspund, întorcându-mi privirea.

Afară, nici urmă de nori. În încăpere, un cer cenuşiu, fulgere transparente. O fi din cauza draperiilor...

Ţi-am zis: "Trebuie să schimbăm draperiile."

M-ai privit întrebător, schiţând un gest cu mâna. Replica ta n-a întârziat să apară: "Mda..."

Mi-am aprins o ţigară. Am tras două fumuri şi-am stins-o. Te-am luat de mână şi ţi-am zis încet: " Ce-ar fi să ştergem norii cu razele de soare?"

N-ai făcut decât să-mi săruţi pleoapele după care mi-ai zis: "Am luat biletele de tren. Marea ne aşteapă, razele de soare ne cheamă..."

M-ai cuprins într-o eternă îmbraţişare, după care mi-ai şoptit: "Norii cenuşii nu pot ţine pasul cu noi, cu iubirea noastră..."

Atunci am înţeles că soarele va fi pentru totdeauna martor al dragostei ce ţi-o port, am înţeles că norii trec purtaţi de vânt şi că nicio adiere nu ne poate clătina iubirea.

Realitate

Trăiesc în realitatea mea.Mă bucur şi sunt feicită în propriile mele gânduri.

Cred în puritate, în frumos.

Sunt genul de persoană pe care cele mai mici lucruri o fac fericită.

Iubesc pueril, dar pur. Căci nu poţi iubi mai pur de atât decât atunci când nu cunoşti dramele vieţii. Nu poţi atinge acest apogeu decât la vârsta fragedă a iubirii, la care totul se întâmpla în realitatea acceptată de tine, unde nimeni şi nimic nu poate pătrunde, oricât de mult ar încerca, unde nimeni nu-ţi poate schimba vreun principiu, oricât ar fi el de mic şi nesemnificativ pentru alţii.

Ceea ce pentru tine e important nu poate face pe nimeni la fel de fericit, de împlinit decât pe acela care crede împreuna cu tine în frumuseţea propriei voastre realitaţi.