Numărătoare inversă

Îmi amintesc un sfârşit de mai... un început de seară în camera ta. Ne uitam amândoi pe fereastră, aşteptând ca soarele să se-ascundă, ca mai apoi noi să-l căutăm. Nu aveam să-l găsim decât a doua zi de dimineaţă, fapt pentru care m-am întristat copilăreşte. Tu mi-ai zâmbit cu un aer superior, dându-mi de înţeles că, totuşi, rămân o copilă. Am zâmbit şi eu, dându-mi seama de penibilul situaţiei. Tu, în schimb, m-ai sărutat şi mi-ai spus: "Hai să aşteptăm soarele împreună. " Aşa că ne-am întins pe iarbă în parc şi am început numărătoarea inversă.