miercuri, 22 octombrie 2008

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Because we all love Nichita Stanescu.

2 comentarii:

^_^ al3 °_° spunea...

Ahh da..Nichita Stanescu...Cred ca pot citi poezia asta la nesfarsit si tot nu ma satur de ea:X.Bine...bine de acord...trebuia sa scriu "doua puncte ics":))....dar :-j

Ana spunea...

right:x