Can we?

Am putea sa-i spunem cerului sa planga pentru noi...Sa ne curete sufletele noastre putrezite. Sa le curete de toata durerea care zace in noi.. Si sa redevenim ce-am fost odata.

Am putea sa ne pierdem in amintiri si sa punem ceasu' sa ne trezeasca in trecut si sa alergam dupa visele tacute. Hai sa-i spunem timpului sa ne duca inapoi...

Hai sa vorbim cu marea..Sa ne fie martora, singura martora a iubirii ce ti-o port. Sa ne-necam in ea si sa ne salveze cu dragoste.

Sa lasam oamenii sa se decoloreze incetu' cu incetu'. Sa devina incolori si sa dispara, in cele din urma..Sa ramanem doar noi si si iubirea noastra.

Sa suferim? Mai merita oare? Nu, nu mai. Nu mai e timp.. Si cand vei ruga noaptea sa cada peste sufletele noastre pline de iubire, sa ma strangi la pieptul tau si sa nu-mi mai dai drumul. Astfel voi sti mereu ca-ti apartin... Vei sti mereu ca te iubesc.

What if I say I`m not like the others?

As fi putut fi cineva..ei bine, la fel ca oricine.
Dar nu sunt.
Sunt eu, cea diferita de voi toti.Sunt eu, cea cu sentimente diferite..Sunt eu, a carui parfum nu va fi niciodata recunoscut de voi.
Pentru ca n-o sa fiti indeajuns de aproape de mine, ca sa-l simtit macar.Pentru ca n-o sa va apropiati de mine..pentru simplu fapt ca suneti ciudati. Si rai..
Rai si diferiti..

Nu stiu..Cred ca ar trebui sa se numeasca Tristete..

Si uite ca vine Craciunul. Nu cred ca mi-as fi dat seama, daca nu as fi vazut copiii, cu parintii de mana, intreband unde sunt zapezile de alta data..
Poate ca ar trebui sa le strecoare cineva fulgi de nea in sufletele lor goale.

Miroase a sarbatoare? Eu nu simt. De ceva vreme am incetat sa mai simt ceva. Nu-ti mai simt nici macar parfumul.. Nu mai e. Nici tu nu mai esti..

Miros de brad? Nici asta nu simt. De unde miros de brad, cand toata lumea l-a inlocuit cu brazii artificiali? Si sa mai vrei sa simti ceva, cand ti-ai inlocuit inima cu una artificiala..

Si ne mai intrebam de ce sunt atatia oameni tristi.. Ce e tristetea, dragii mei?
O putem pune in aceeasi oala cu fericirea, dorul sau iubirea? Nu. Nu cred.
Tristetea face parte din noi. Ea nu este un sentiment. Nu mai este. A fost, dar a incetat sa mai fie, in clipa in care vi-ati inlocuit nenorocita aia de inima cu cea artificiala. Si sa mai vrei sa simti ceva? Sa mai traiesti? Sa mai respiri? Nu. Nu mai poti, si nici eu nu mai pot sa vad cum va transformati, pe zi ce trece, in niste ciudati.. in niste scarbe. Asa erati din totdeauna? Nu..nu erati asa. Nu erati asa cand v-am cunoscut eu. Pe-atunci ma iubeati. Acum..v-ati pierdut in ura care a explodat ca o bomba din sufletele voastre.. ca milioanele de bombe ce explodeaza zilnic.. explodeaza mai multe decat se nasc iubiri adevarate. Dar cui ii pasa?

Stiti ce-am observat? Ca suntem toti o varietate de oameni intr-o lume ciudata. Si cum oamenii alcatuiesc lumea, sunt si ei ciudati. Da, ciudati, pentru ca nu am gasit alt cuvant care sa va defineasca mai bine. Ciudati pentru ca nu va mai recunosc.

Pe mine va rog sa ma excludeti din lumea voastra. Nu mai vreau si nu mai pot sa fac parte din aceeasi multime. Nu mai vreau sa fiu la fel ca voi toti.


Spuneam ca suntem o varietate de oameni..
De ce? Pentru ca, atunci cand cineva e fericit, altu`e in depresie, altu`se imbata..altu`sufera.. altu`face dragoste..
In acelasi timp, doi oameni se intalnesc pentru prima oara.. dragoste.
In acelasi timp, se naste un copil. Un alt firicel de viata printre toti ciudatii astia..
Dar..in acelasi timp, cineva moare.. alt om e asasinat, unul e omorat pentru ca nu a dat bani cersetorului, altul se sinucide..

Dar hai sa nu mai vorbim despre moarte. Sunt prea multi oameni tristi in lumea asta.. Hai sa ne gandim ca lumea poate fi un loc mai bun.. daca iubim. Si iubim!
Iubim atatia oameni, cu toate ca ei nu ne mai iubesc.. cu toate ca poate, ne-au uitat.. cu toate ca isi intorc privirea atunci cand ne zaresc intamplator.. cu toate astea, nu am incetat niciodata sa ii iubim. Si ei stiu asta.

De ce nu vorbim despre viata? Viata e destul de scurta.. Aa, sau in general vorbim de lucrurile care dureaza, care isi lasa amprenta in sufletele noastre..? De ce trebuie sa fie tristetea unul dintre cele mai longevive lucruri/sentimente..luati-o cum vreti.. De ce nu viata? Va zic eu. Pentru ca e mai inteligenta decat voi toti la un loc. Pentru ca stie si va urmareste pe toti din coltul ei.. A decis sa fie scurta, pentru a va vedea cum o risipiti. Sau ce, nu asta faceti?

Ah, spune-ti-mi, dragii mei.. ce e viata? Ce inseamna viata pentru voi? Stiti ce e, ciudatilor?






(Malina, iti multumesc! >:D<)

Timp?

Cineva m-a intrebat ce inseamna timpul pentru mine..

Mi s-a parut o intrebare atat de usoara, insa nu i-am putut gasi vreun raspuns.

Mii de idei mi-au strapuns creierul si vroiam sa le zic pe toate..dar mi s-au sters din minte exact in clipa in care am vrut sa le astern pe bucatile de hartie. E ciudat. Sa fie oare din cauza timpului?

Timp.. nici macar nu stim ce e. Nici macar nu stim daca e fiinta, substanta sau.. sau ce e? E oare o eternitate prea scurta pentru noi, cei vii?

Voi stiti ce e timpul? Ce e pentru voi timpul?

Teza?!

Si cum spunea vechea si buna mea prietena: In trei ore vom fi in sali si vom da teza.
Maa, ce mama naibii, am trecut noi prin chestii mai grele..putem si aici! Pai da cum..
Si-o sa luam noi..scumpii de noi..9. Ai sa vezi!! Veti vedea..9!

Dar mai sunt trei ore, iar eu mai am de repetat o caracterizare. Cacat?! Nu mai repet nimic.
Oricum, pentru ce avem colegi? Si supraveghetori ..de tot rahatu`? E simplu..deduceti voi.
Ma rog, bafta! Bafta ba..
Ne auzim dupa teza.
Ma duc sa ma-mbat!

Mi-e dor.

Mi-e asa de dor de zilele in care ma plimbam pe mare..Mi-e dor sa-ti mai scriu noptile..sa ne pierdem in valurile inspumate si reci..sa privim stelele..sa mai zambim.
Mi-e dor de razele soarelui..si de rasaritul nostru cu berile alea calde..Mai sti?
Mi-e dor..atat de dor de mersul in parc, de statul pe banca..de mine. Mi-e dor de mine.
Sa visez? Dar eu visez..
Intr-o zi o sa mergem la mare..impreuna. "O sa-nnebunim si sarea o s-o topim intr-un sarut."
Si-o sa ne-ndragostim unul de celalalt. Ai sa vezi..
Eu asa am visat.

Si-o sa fim asa de fericiti..si-o sa ne petrecem noptile, privind stelele goale..
Si-o sa ne-mbatam. Si-atunci ai sa-mi spui cat de mult ma iubesti.
Iar eu? Eu ma voi topi in vorbele tale..
O sa contopim dragostea-n noapte..cu inima beata de iubire.
Sa ne dorim? Da! O sa ne dorim ca noaptea sa nu se mai termine..sa nu ni se termine berea..sa nu se termine sarutul.
Sa ne mai "plimbam pe valuri"..si sa cantam..




"Si mai e ceva, tu sti ca iarna tu esti marea mea!"

Si totusi..

Cate priviri false..si cate cuvinte nespuse..

Si sa mai vrei s-o iei de la inceput?

Ei bine, nu. N-o s-o luam de la inceput. Nu eu, nu cu tine.

Si nici cu voi..cu niciunul dintre voi!

Orgoliosi si sfidatori..vinovati de ceea ce mi se intampla.

Voi, oamenii..a caror ratiune de a fi a incetat sa mai insemne ceva pentru mine..

Voi..a caror vorbe au incetat sa ma raneasca..a caror suflet e mereu intunecat de negrul absolut in care v-ati pierdut..

A caror lume se stinge incet, incet..

Voi, oamenii..voi nu stiti ce-i aia dragoste..Nici macar eu nu stiu..De la cine sa invat?!

Voi n-ati simtit-o niciodata. Nici macar visele cu printi si zane.

Si nici macar fericirea de a visa. Voi n-ati visat niciodata mirosul ploii sau albastrul marii.

Voi nu stiti ce-i aia fericire..nici nu-i cunoasteti intensitatea.

Voi..dar care voi, de fapt?

.

Si-am petrecut inca o noapte
Cu poezii si pantomime
Si stim prea bine: suntem singuri
Cand sfanta crasma se inchide.
(Dave Van Ronk)

Gol nemarginit..

Si de ce sa mai vrei sa simti ceva? Cand totul e cenusa..Cand nici macar nu mai avem ce arde..Cand lumea asta nenorocita te priveste cu ura de fiecare data..cand te-ai saturat de acelasi rasarit de soare pustiu..
De ce sa mai vrem sa fim nerabdatori? Cand stim ca ceea ce va urma va fi dezamagire..ca totul se va narui intr-un final..si ca ne vom spune "adio" intr-o statie de metrou, la fel de goala ca sufletele noastre puerile..
Iarta-ma ca am uitat sa te iubesc, pe tine si pe marea noastra..pe tine si soarele ala pustiu ce ne incalzea berile pe plaja..iarta-ma ca m-am pierdut in adancul nesfarsit..Ca te iubesc acum, iarta-ma.
Si cate s-au spus..cate mai sunt de zis..Dar de ce sa mai vrem sa speram, cand vorbele noastre dor atat de mult..cand frunzele de mult apuse sunt acum fulgi de nea topiti in noapte..
De ce mi-e dor de nopti albastre? Albastrul nemarginit..albastrul aproape transparent care te face sa vrei..care ma face sa te vreau, sa te iubesc..sa te urasc.
Si e frig. Marea e departea, iar noi suntem singuri.

Cause we all just wanna be big rockstars!

Da, frate! Vrem..
De ce nu..
Adica..
Bani, faima, pletosi orgasmici [bun, tocmai am facut un pleonasm:">] si..bere..si droguri! Frate, ce altceva-ti mai trebuie..?!
Aa da! Si faza cu vilele alea..si cu VIP`uirile care-si lauda jeep`urile si casile la Cribs..
Nicio treaba..
Si acum.. intrebari gen "De ce rock?" sau.. "De ce nu rap?" ; "De ce nu manele??" [Doamne fereste!! Ma refer la manele!]
Bun..
Pentru ca.. [si acum ma refer la manelisti/manelari/cocalari/pitzipoance..and so on..]
1. Lipsa de cultura dauneaza grav ..foarte grav creierului uman..[neafectat]
2. Pur si simplu nu imi plac.
3. Sunci, buric gol, parale si muuult mult fond de ten.[nu ca as avea ceva cu persoanele care il folosesc..nu ceva personal..]
4. Prostie acuta. Din pacate, metastaza.
5. L-).

Frate, scuteste-ma!
Cat despre rap..hip-hop..din partea mea e ok ..
La fel si cu restu`.
De fapt, nu-mi prea pasa ce asculta lumea..cat timp nu asculta manele..
Principalu`e ca lumea asta se duce dracu` iar noi nu stim daca e de bine sau e de rau..cand le vezi ca au plecat cu geaca de blugi, si ca s-au intors cu blana de nurca..dar pe care ar da-o la schimb cu geaca aia de blugi nenorocita, daca le-ar da inapoi anii..
Ma rog, sa nu ajundem in extreme.

Ideea e ca ..

For those about rock, we salute you!
=]

Dragostea..

-Mi-e dor de mare..Imi place la mare ca esti curat tot timpul, marea te spala..
-Si esti sarat nu? Te spala si te sareaza!
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu..da` am visat ca am fost!Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si-am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa ti-a trecut.
-Da..si-am visat o casuta de paie pe plaja,in care o sa stau si iarna si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi,aa..si Marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu..cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri..

Nu te vreau azi..

Si..tu crezi ca nu mi-a pasat.
Te-ai gandit vreodata la cat de mult m-a durut?
Sau..la cate intrebari mi-am pus..
Nu.
E evident ca nu.
M-ai lasat sa ma afund in tacerea imensa, din care m-am ales cu zeci de lacrimi..
M-ai lasat sa ma topesc la fiecare cuvant de-al tau si sa inghet inapoi, atunci cand te hotarai sa fi complet frivol. Cu mine..si cu toata lumea. Cu mine si..cu sentimentele mele.
Ei bine, afla ca nu ma intereseaza.
Spune-mi, de cate ori te-a intrebat "de ce" ?
De cate ori te-ai intrebat "pentru ce" ?
Eh..nu ma intereseaza.
Afla ca..te urasc! Ca nu te vreau azi..

Nu am chef azi..n-am chef de nimic.

-Nu ma vrei azi?
-Nu te vreau azi!!
-Eu voi pleca-n curand, ramai cu mine-n gand..E lapte-n frigider, iar banii, ciorapii si sapca ta-s pe calorifer..

-Ne vedem joi?? Ne vedem joi!? am urlat dupa ea..
Vreau sa vi joi..vreau sa vi joi..
Alerg descult pe hol, dar holul este gol..

Au trecut ani si viata s-a schimbat.
Au trecut ani..au trecut ani..ma duc mereu pe hol, dar holul este gol.
Nu-i lapte-n frigider, iar banii, ciorapii si sapca ta nu-s pe calorifer.
Au trecut ani..nu-s pe calorifer..
Au trecut ani..am fost un fraier!!

Nichita Stanescu

Edict

Pot să fiu uitat, pentru cănu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru cănu-mi iubesc picioarele, pot mergeşi cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru căsangele meu se varsă în mareoricum.
E loc.
Toate coastele s-au ridicatca nişte bariere.
E lumină destulă.
Privirile melenu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,aşa ca e loc, e loc, este.

Lucian Blaga

Amintire

Unde eşti astăzi nu ştiu.

Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.

Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.

Pe culmile vechi unde soarele iese din pământprivirile tale erau albastre şi-nalte de tot.

Zvon legendar se ridică din brazi.

Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.

În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.

Din gene, ape moarte mi se preling.

Ar trebui să tai iarba,ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.

Cu coasa tăgăduirei pe umărîn cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Toamna?

A venit toamna..
Da.
E toamna.
Si uite cum se duc anii..
Se duc zilele astea, fara ca eu sa stiu ce-i ala apus la malu`marii cu lada de bere dupa mine..si cu tine, privind cerut gol.
Se duc zilele .. fara ca eu sa stiu ce-i ala vis sub apa..fara ca eu sa stiu ce-i aia fantana fermecata, care sa-ti indeplineasca dorintele..
Se duc..fara sa stiu cum e sa-ti citesc gandurile..
Fara sa ne fotografiem alunitele alea.. de care vorbeam..
Fara sa ma iei din nenorocita aia de ploaie..fara sa ma imbratisezi..
Se duc..
Iar eu regret ca nu stiu. Regret c-am fost ..si c-am sa fiu.

"Copil, ca ei, te vezi,
Si plangi...si-i frig de toamna...
Si-i pacla prin livezi."

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Because we all love Nichita Stanescu.

Sunt..esti!

Sunt ceea ce vreau sa fiu. Sunt uneori o umbra rece, blocata in urletul zidului palid.. Sunt amintirile trantite-n asfaltul umed pentru ca tu ai decis sa ma dai uitarii. Si te caut cu privirea in balta goala din asfalt. Nu esti.. N-ai sa fi!Sunt umbrela pe care mi-o tineai grijuliu de-asupra capului atunci cand cerul plangea alaturi de noi. Pacat ca ai ales sa ma lasi in ploaie atunci cand aveam nevoie sa-ti privesc cuvintele.. Pacat ca m-ai lasat in nenorocita aia de ploaie!Sunt durerea rece..indiferent de rece, care te implora sa ma mai izbesti o singura data de peretele tacut. Sunt vocea ta tacuta, pentru ca te-ai hotarat sa te ascunzi in fotografia de pe dulap, fara sa-mi spui macar "Rupe-ma!". Si vocea noastra era un ecou al urletului tau tacut si chemator. Si s-a pierdut in mine..Esti o flacara stinsa de vantul dorintei care ma arde cu sete si-mi sfasaie inima..resturile intunecatei mele inimi.Esti chipul fragil pe care mi l-am intiparit in minte cu grija, sa nu cumva sa se desprinda la adierea cuvintelor tale confuze..Esti aparatul de fotografiat pe care mi l-ai facut cadou de ziua mea, in speranta ca o sa ne pozam pana si cea mai mica alunita de pe spate.. Dar te-ai imprastiat in mii de bucatele si m-ai implorat sa te culeg de pe jos..din vesnicul gol puieril.Esti ceea ce jocul copilariei te-a facut sa fi..esti zambetul copilului de trei ani din visul tulburat al tristetei.Suntem sarutul lipsit de viata, pe care ni-l dadeam in poeziile uitate, contopindu-ne in intunericul infinit.

Old shit.

Old shit..pentru ca imi place sa-mi amintesc de noi.

Heei, mai sti cand ne-am vazut pentru prima oara? Sau..sau atunci cand mi-ai zis "te iubesc"..tot pentru prima oara, sau cand..m-ai imbratisat..?

Sau cand mi-ai spus ca..o sa ma astepti atat cat va fi nevoie?

Old shit pentru ca a trecut ceva timp de atunci. Si pentru ca a fost frumos. Pentru ca avem o poveste frumoasa..tu ai facut-o sa fie. Cel putin, asta cred eu.

Si..pentru ca inca este.

Old shit..pentru ca imi place sa-mi amintesc de mine cu vreo 5 luni in urma.

Imi place sa ma gandesc..la cum eram in..februarie. Cum eram de Craciun..ce-am facut de Revel si ce imi placea atunci..cum ma imbracam, de cine eram indragostita..

Chiar daca acum cred ca eram proasta atunci..acu`5 luni. Chiar daca eram. Imi place sa stiu ca a fost. Si ca eram. Alaturi de tine. [Recunoastem ca-i un cantesc prost, recunoastem ca si noi am fost.]

Old shit pentru ca nu stiam sa gatesc..pentru ca ma certam cu mama din orice .. pentru ca tata nu ma lasa sa am prieten sau..pentru ca nu aveam voie afara mai mult de ora 9.

Old shit pentru ca ai mei ma stresau cu invatatu`[si acum o fac.]..old shit pentru ca nu-i bagam niciodata in seama..[nici acum n-o fac!]..old shit pentru ca imi e dor de profu`de sport si pentru ca a fost cel mai tare.[Gradinaru`]

Old shit pentru ca imi amintesc ce stresanta eram cu massurile gen "Daca dai massu`asta mai departe vei intalni iubirea vietii tale." sau "Daca citesti asta cu mana pe mouse, iseamna ca te iubeste. Dar daca nu-l dai mai departe.." pana mea stie ce.

Old shit..pentru ca imi place sa mi-o amintesc pe Mali. Imi place sa-mi amintesc prima noastra convorbire. Chiar daca a fost pe messenger..chiar daca am avut o conversatie gen "eu:haaai zi ceva!!.. ea: :)))"..chiar daca eram amandoua atat de copilaroase..o iubesc! Si

imi place sa mi-o amintesc..sa imi amintesc de noi asa cum eram..[Ur my bitch and you know i`ll share my pussy with you:">!!]

Old shit..pentru ca ma uitam la un film de o mie de ori. Old shit pentru ca imi faceam poze prostesti. Old shit pentru ca nu stiam ca hi5`u are virusi..si pentru ca eram zilnic pe el. Old shit pentru ca nu stiam ca exista Soko [by the way, Mali..am ascultat azi Soko-Take my heart..si am vazut clipu`..adica pozele cu ea. Hell yeah! Semanati perfect!! PERFECT. Esti o Soko :>..una mai mica, si una pe care o iubesc enorm. :">]..pentru ca nu stiam ce-i aia dragoste..sau ce-s alea dc`uri.

Old shit pentru ca tuturor ne e dor de vechile cacaturi.

Sisisi..old shit pentru ca si asta va fi un old shit peste cateva luni.

Dar..

Si totusi ai putea sa devi transparent pentru o vreme..doar atat?! Si totusi as putea sa-mi dau seama daca esti al meu, dupa toate astea?? Daca ti-as spune adevarul..m-ai crede? Dupa toate astea..

Ai putea sa incerci sa ma iei in brate sau sa ma saruti pe frunte. Nu ti-as mai cere niciodata nimic. Poate doar sa ma lasi sa-mi gasesc calea..sa ma lasi sa-ti arat..sa-ti arat cine sunt, cu adevarat. Poate sa te fac sa-ntelegi ca, oarecum imi lipsesti. Si ca..eu chiar vreau sa..eu chiar vreau sa mergem la mare..sa dormim sub cerul gol si sa ma saruti asa cum fac, ei bine, asa cum fac indragostitii.

Ai putea sa ma asculti? Sa ma lasi sa visez din nou ca pot sa zbor..Crezi ca ai putea sa-mi arati drumul spre mare??

Doar el. Doar ei, si noi.

Sambata. Soare, cer senin. Vita de vie...si noi. Tu si eu si ceilalti. O bere si un vers, si aparitia lor pe scena. Mii de aplauze si mii de maini ridicate. Am intrat in delir. Nu mai aud, simt, vad nimic altceva decat Vita de vie, Adi si chitara. Un om cu o chitara.

Cu toate ca fumul de mici, carnaciori si eu mai stiu cu ce s-au gandit romanii sa faca bani i-a dat un miros "ametitor" tricoului meu cu Nirvana, sar, cant si il pozez pe Adi si nu-mi pasa de nimic. Chiar daca acum canta "Imi pasa". Mie nu!:D

"Visare". Multe maini ridicate, din nou...multe fete in spatele meu care zbiara, urla, nu canta melodia. Sincer, nici eu nu o cant. Si eu urlu cat ma tin plamanii. Stii, cand esti acolo si ei sunt in fata ta, ai vrea sa urlii atat de tare incat sa te auda, iar la un moment dat ai impresia ca ei chiar asta fac. Si ai impresia ca se uita la tine, in ochii tai, si sunt fericiti ca le sti versurile. Versurile melodiilor lor.

Versurile astea si-au lasat nenorocita aia de amprenta undeva acolo inauntru...si nu se duce, e ca si tatuaju`ala permanent de pe mana tipului cu par lung, negru si cret din fata mea. Tipu`ala e chiar dus de acasa. Pana acum a baut zeci de pahare de bere, fara sa exagerez. Cred ca, doar privindu-l, sunt satula de singura doza de bere pe care mi-am cumparat-o. Pana acum.

E tot "Visare" si eu tot visez...si visez...si se termina. Adi ne zice ca il doare capu`ingrozitor de la doua guri de palinca din partea celuilalt Adi. Adrian Igrisan. Noi radem. Toata lumea rade:). Sau daca nu, zambeste. Un rocker din spate rade isteric, chiar. Si noi toti ne uitam la el cu o fata dinaia "Oo, wtf man?/:)"

Dar continua. "Praf de stele". Acum e mai intuneric. Se vad cateva stele, adevarat. Sau poate ca le vad in visarea de din-nainte din care, inca, nu m-am trezit. M-am pierdut de tot in melodie, si important e ca vad stelele. Le vad. Sunt atat de aproape.

Si puf! M-am trezit. M-a trezit telefonu`ei.

Ea:Ceau mama!

Mama ei:Unde naiba esti?(se aude tare chitara.)

Ea:Aaaa...la Vita de vie! La concert. La festival, mama.

Mama ei: Singura?

Ea: Nu, cu Adri si ceilalti.

Mama ei:Fara adulti?

Ea:Fara, mama.

Mama ei:Hai acas`.

Ea: Dar mamaaaa!!(urla.)

Mama ei nu mai e pe fir.

Na.

Ea:Hai acas`!

Eu: Sa te fut!

Ea:Sa ma futi!

Tacere!

Eu:Hai la Mc.

Ea:Mi-e foame.

Eu:Pai haaaaai!

Ea: Si mama?

Eu:Hai odata!8-

Intram in Mc. Coada. Maree.

Comandam. Mancam, si-mi fura un cartof. Ii trag o privire gen "/:), si tu ai, in pizda matii."

Imi zambeste. Ii zambesc. Si luam 8`le. Eu n-am mai facut bilet. Ea da. Eu sunt mai shukra, ea nu \:d/.

M-am oprit pe drum ca sa fac o poza. Sa-i fac o poza cerului.

Si apoi a venit la mine ca sa-si ia ramas bun.

Am stat 20 de minute pe bordura. Apoi s-a ridicat brusc si a plecat. Si m-a imbratisat. Si a plecat. Si i-am zis ca o iubesc.

...up she goes.

" Toti tinerii isi fac griji pentru o multime de chestii.E o parte fireasca si inevitabila a procesului de maturizare."

(David Nicholls-Cine stie castiga.)

Da, in mare. Asa e.

A venit la mine. Ne-am intalnit intamplator pe strada, in timp ce eu ma chinuiam cu un teanc de carti. Pot spune, un imens teanc de carti...si pe de-asupra, incredibil de greu.

S-a oferit sa ma ajute.

Asa ca acum e pe patul meu si rasfoieste ultimul numar al revistei mele preferate. Eu merg sa fac o cafea. Mi-e sete. O sete nebuna, dupa marele efort depus cu cartile, iar cafeaua asta n-o sa ma ajute deloc. Sau poate ca da. Ma va tine treaza, ca sa le aranzej pe fiecare-n parte, pe rafturile noi de culoarea cerului senin.

Fac cafeaua, iau doua cani, fur 2 biscuiti din pachetul pe care l-a cumparat mama pentru bunica, si ma intorc in camera.

E tot acolo, rasfoind aceeasi revista.

Cum ziceam, imi este foarte sete, asa ca ii fur tatei doua Timisorene si ma intorc.

Ajungem si la ultimele doze de bere, dar suntem destul de beti, asa ca stam intinsi pe spate, fara sa scoata o vorba. Ascultam Nirvana-"Rape me".

Moment de liniste totala.

Terminam berea. Situatia se degradeaza.

Iesim.

Mergem pana la colt, ne luam doua pungi de pufuleti, si ne indreptam spre parc.

Dupa un alt moment de liniste totala, imi arunca tenisii intr-un canal destul de adanc, iar eu sunt nevoita sa merg pana acasa in sosete. Noroc ca trebuia sa imi iau alta pereche. Asta a fost marele meu noroc.

Cand ma intorc acasa, sunt mult prea obosita ca sa ma gandesc la ceva, dar nu pot sa nu observ ca dormitorul meu nu e intr-o stare ideala. Ma bucur insa ca nu mi-am lasat la vedere caietul cu poezii.